Camerele de supraveghere intră sub incidența regulamentului GDPR privind protecția datelor personale, care se aplică în România și în restul Uniunii Europene începând din 25 mai 2018. Există condiții legate de amplasarea camerelor video. Inclusiv persoanele fizice autorizate trebuie să se supună noului regulament. Sunt scutite de reglementările în vigoare, instanțele și instituțiile din domeniul securității naționale, care funcționează după alte legi.

În trecut, utilizarea camerelor video de supraveghere era reglementată de Decizia Nr. 52 din 31 mai 2012 privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video. Această decizie a fost abrogată prin Decizia nr.  99 din 18 mai 2018 privind încetarea aplicabilităţii unor acte normative cu caracter administrativ emise în aplicarea Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, Art.1, lit. M.

În prezent, așa cum este stabilit în LEGEA nr. 190 din 18 iulie 2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), în cazul în care sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicaţii electronice şi/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaţilor, în scopul realizării intereselor legitime urmărite de angajator, este permisă numai dacă:
a) interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate şi prevalează asupra intereselor sau drepturilor şi libertăţilor persoanelor vizate;
b) angajatorul a realizat informarea prealabilă obligatorie, completă şi în mod explicit a angajaţilor;
c) angajatorul a consultat sindicatul sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor înainte de introducerea sistemelor de monitorizare;
d) alte forme şi modalităţi mai puţin intruzive pentru atingerea scopului urmărit de angajator nu şi-au dovedit anterior eficienţa;
e) durata de stocare a datelor cu caracter personal este proporţională cu scopul prelucrării, dar nu mai mare de 30 de zile, cu excepţia situaţiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate.