Identificarea riscului.

Scopul identificării riscului, este de a genera o listă cuprinzătoare a acelor evenimente care ar putea facilita, preveni, degrada  sau întârzia realizarea obiectivelor, importanța fiind și identificarea riscurilor asociate nevalorificării unei oportunități.

Analiza riscului

Analiza riscului vizează dezvoltarea unei înțelegeri a riscului, furnizând datele de intrare pentru etapa de   evaluare și implică luarea în considerare a:

• cauzelor și surselor de risc,
• consecințelor pozitive sau negative,
• probabilității de materializare a respectivelor consecințe.

Riscul este analizat prin componentele sale de probalitate și gravitate dar și a oricăror alte atribute relevante.

Modul de exprimare al consecințelor și probabilității și modul de agregare al acestora pentru a exprima un nivel  de risc va fi diferit, in functie de:

• natura riscului
• informațiile disponibile
• finalitatea rezultatelor aprecierii   riscurilor.

Analiza riscului poate fi realizată la diferite niveluri de detaliere în funcție de:

• tipul / natura riscului
• scopul analizei
• informațiile, datele si resursele disponibile

Analiza poate fi calitativă, semi-cantitativă ,cantitativă sau o combinație a acestora, in funcție de circumstanțe.

Evaluarea riscului

Scopul evaluării constă în sprijinirea procesului de adoptare a deciziilor privind tratarea riscurilor, în baza    rezultatelor analizei și a ierarhizării riscurilor.

Evaluarea implică compararea nivelului de risc determinat prin analiză, cu criteriile de risc elaborate în faza de stabilire a contextului.

Daca nivelul de risc nu indeplinește criteriile de acceptabilitate, riscul ar trebui tratat. Deciziile vor lua în considerare un context mai larg al riscurilor si gradul de toleranță la risc al părților interesate.

În anumite circumstanțe evaluarea riscului poate conduce la decizia de a efectua noi analize mai aprofundate sau de a nu trata riscurile decât prin menținerea sistemelor de control existente. Astfel de decizii vor fi influențate de apetitul la risc al organizatiei, de atitudinea față de risc sau de criteriile prestabilite privind riscul.

Tratarea riscului

Dacă abordările tradiționale ale managementului riscului au fost centrate preponderant pe acțiuni de     contracarare ale acestuia, metodele moderne promovează acțiuni de anticipare, simulare, previziune al riscului, diminuând funcția reactivă și amplificând funcția preventivă.

Tratarea riscului implică selectarea uneia sau mai multor opțiuni de modificare a riscurilor și implementarea   acestor opțiuni, prin intermediul unui proces iterativ de stabilire a modalităților de tratare, de decizie privind  tolerabilitatea riscului rezidual și de estimarea efectului tratării riscurilor pâna la încadrarea riscului rezidual în limitele criteriilor de risc ale organizației.

Selecția celei mai adecvate opțiuni de tratare a riscurilor, implică echilibrarea costurilor și a eforturilor necesare implementării pentru:

• alinierea organizației la cerințele legale în vigoare
• manifestarea responsabilității sociale
• protectia mediului natural